Între negru, roșu și alb, mii de nuanțe ale existenței

  Hm… Pe cine oare mai interesează azi un autor de pe la 1650, vorbitor în fabule, despre care toți credem că știm câte ceva? La Fontaine, creatorul fabulelor Greierul și Furnica sau Vulpea și corbul, care au intrat în cultura orală universală. Propunerea talentatului regizor Zoltán Balázs, cu care Teatrul Odeon mai are două […]

Mai departe

Inventarul Lumii alcătuit de Molière și Gigi Căciuleanu

  Imaginație, vervă intelectuală, umor sclipitor, lumea femeilor și a bărbaților luată peste picior, aflată într-un fals război, micile, marile ipocrizii ale societății, dintotdeauna, se revarsă în spectacolul de teatru dans sau dans teatru, gândit de excepționalul coregraf Gigi Căciuleanu. Cu istețimea minții, cu poezia sufletului, a recitit opera lui Molière, și în pași de […]

Mai departe

Povestașul Llosa, mătușile și viața ca o ficțiune

Sigur, Mario Vargas Llosa, a fost la izvoarele ficțiunii. În acel loc misterios pe care numai marii scriitori îl pot atinge. A pornit din fabulosul Peru și a ajuns cu ficțiunile lui în toată lumea. Povestașul Llosa a găsit în pelerinajele lui, paradisul de după colț. Unul dintre paradisurile povestașului peruan se află în Mătușa […]

Mai departe

Cine pe cine mai îmblânzește în cameleonicul secol XXI?

În plin secol al feminismului, al conceptului politically correct, al fluidității de gen, al analizelor psihanalitice ale inteligenței erotice, pe cine mai interesează subiectul piesei marelui Will, Îmblânzirea Scorpiei? Mulți ar spune, e vetust, nu mai reflectă nimic din emancipatul secol XXI, căci femeile și-au câștigat drepturile, ba mai mult, sunt lideri, că ne îndreptăm […]

Mai departe

Jurnal timișorean cu parfum de teatru și soare neverosimil de octombrie

Rotocoale de lumină, blândețea unui octombrie ieșit parcă din poemul lui Geo Bogza, cu foșnet de primăvară, frunze dansând, arămii-galbene, pudrate cu stropi de verde crud, melancolia Begăi și acel ceva indescriptibil care te seduce clipă de clipă. Am ascultat cu atenție semnele din jur, vedeam oamenii tineri și frumoși, auzeam zumzetul teraselor pline, clădirile […]

Mai departe

Obrazul Universului e brăzdat de lacrimile Mamelor

  Nu știu dacă din satelit se vede oceanul care se tot mărește, care amenință să înghită și celelalte oceane, pentru care specialiștii nu au încă o explicație. S-a format în timp, picătură cu picătura, dar, nu apare în nicio hartă, în niciun manual de geografie. În cele din urmă, oamenii de știință au înțeles […]

Mai departe

Râsul mușcat al lui Molière

  Am pierdut de mult legătura cu Sacrul. Suntem dependenți de Profan, deși ne lamentăm în permanență că ne lipsește ceva esențial. Dar, numai pentru o miime de secundă.  Apoi, intrăm in iureșul concretului. Iar, singurul Zeu la care ne închinăm e Mamona, care stă pe o broască râioasă gigantică. Lumea așa cum e alcătuită […]

Mai departe

Monștrii din spatele fațadelor strălucitoare ale civilizației

Teatrul Foarte Mic nu a vrut să fie mai prejos decât fratele său mai mare și a ieșit la rampă cu premiera Măcelul, de Yasmina Reza. Actrița Teatrului Mic, Andreea Grămoșteanu a fost atrasă de cunoscutul și îndrăgitul text al Yasminei Reza, Zeul Măcelului, care a mai fost montat în lumea noastră teatrală. Andreea Grămoșteanu […]

Mai departe

Dezordinea lumii și absurdul contagios

Schingiuiri, membre și capete decapitate, focuri de arme, împușcături în cascadă, furie, violența de zi cu zi, deja intrată în rutină, toate înecate în mult alcool, luptători în Armata de Eliberare a Irlandei, cu idei confuze înmuiate în multă ură,  opozanți ai luptei pentru Eliberarea Irlandei, înjurături aruncate ca semințele la un meci de fotbal, […]

Mai departe

Pelicanii au luat cu asalt Teatrul Nottara

Toamna nu înseamnă doar începutul unui nou an școlar sau intrarea în starea de grație a luminii, cu răsărituri și apusuri care îți taie respirația. E și gongul care bate pentru noua stagiune teatrală 2022-2023. Premiera cu care Teatrul Nottara își întâmpină spectatorii este propunere talentatului și tânărului regizor Horia Suru, Fetele Pelican. O comedie […]

Mai departe

Drama uitării și a memoriei

Paradoxala noastră viață pendulează între memorie și uitare. Drama de a avea memoria acestei planete, memoria istoriei și a propriei noastre istorii și totodată, drama de a uita, tot ce ne-a adus pe acest pământ, toate crimele care au constituit și constituie istoria, toate relațiile personale și uitarea de sine. Între excesul de memorie și […]

Mai departe

Când Godot nu mai așteaptă

Noul an teatral a început. Motive de speranță, bucurie, dar și îngrijorare. Speranță și bucurie deopotrivă pentru spectatori cât și pentru creatori, dar și neliniște amestecată cu îngrijorare, legate nu doar de calitatea repertoriului, a propunerilor, a proiectelor, ci mai ales de insecuritatea financiară (bugetele teatrelor sunt într-o mare criză) și interimatele directorilor care nu […]

Mai departe