Când am intrat în Sala Studio a Teatrului Odeon, nu știam nimic despre dramaturgul american de succes Will Eno și piesa lui Casa e deschisă (care a avut premiera în 2014, pe Off- Broadway, la Signature Theatre din New York) și nici despre tânăra regizoare Teodora Petre, cea care a și tradus textul în limba […]
Fără direcție, în toate direcțiile
Era sigur pe el. Reușise să îmblânzească toate cuvintele. Îl ascultau. Veneau la el, ca și cum ar fi fost un magician. Se așezau în palma lui și îl învăluiau. Apoi coborau fără nicio grabă pe fiecare segment al trupului. Și după multe arabescuri îi învăluiau sufletul. În acea clipă se simțea stăpânul lumii. Și […]
Soarele arde oceanul de gheață din sufletele rătăcite
Încântare. Lumina curge peste zile și nopți. Pare că întunericul nu există și nici nu a existat. Te uiți pe geam, fără să ai curajul să ieși direct în realitatea străzii. Nu știi ce să mai crezi și frica de a da față în față cu viața, te paralizează. Și pe urmă, lumina unduire nu […]
De la început
Ce faci la început? Dacă tu ești pur și simplu la sfârșit de drum, la sfârșit de orizont, de speranță? Ce faci atunci când ai pierdut elanul vital, busola, rostul, sensul, rostuirea? Când cuvintele te-au părăsit și tu ai risipit toate darurile? Când ai vândut soarele pentru o lumânare? Te afunzi, cazi, abandon…
Revoluția femeilor pe ringul de la Excelsior
Cu emoție am pășit în eleganta sală a Teatrului Excelsior, un teatru gândit și creat cu mari sacrificii de maestrul Ion Lucian. Emoția reîntâlnirii cu o lume specială, în care am avut bucuria să fiu direct participantă câțiva ani, cu actori talentați și spectacole încântătoare care poartă amprenta mentorului și legendei Excelsiorului, unicul Ion Lucian. […]
Între negru, roșu și alb, mii de nuanțe ale existenței
Hm… Pe cine oare mai interesează azi un autor de pe la 1650, vorbitor în fabule, despre care toți credem că știm câte ceva? La Fontaine, creatorul fabulelor Greierul și Furnica sau Vulpea și corbul, care au intrat în cultura orală universală. Propunerea talentatului regizor Zoltán Balázs, cu care Teatrul Odeon mai are două […]
Inventarul Lumii alcătuit de Molière și Gigi Căciuleanu
Imaginație, vervă intelectuală, umor sclipitor, lumea femeilor și a bărbaților luată peste picior, aflată într-un fals război, micile, marile ipocrizii ale societății, dintotdeauna, se revarsă în spectacolul de teatru dans sau dans teatru, gândit de excepționalul coregraf Gigi Căciuleanu. Cu istețimea minții, cu poezia sufletului, a recitit opera lui Molière, și în pași de […]
Povestașul Llosa, mătușile și viața ca o ficțiune
Sigur, Mario Vargas Llosa, a fost la izvoarele ficțiunii. În acel loc misterios pe care numai marii scriitori îl pot atinge. A pornit din fabulosul Peru și a ajuns cu ficțiunile lui în toată lumea. Povestașul Llosa a găsit în pelerinajele lui, paradisul de după colț. Unul dintre paradisurile povestașului peruan se află în Mătușa […]
Cine pe cine mai îmblânzește în cameleonicul secol XXI?
În plin secol al feminismului, al conceptului politically correct, al fluidității de gen, al analizelor psihanalitice ale inteligenței erotice, pe cine mai interesează subiectul piesei marelui Will, Îmblânzirea Scorpiei? Mulți ar spune, e vetust, nu mai reflectă nimic din emancipatul secol XXI, căci femeile și-au câștigat drepturile, ba mai mult, sunt lideri, că ne îndreptăm […]
Jurnal timișorean cu parfum de teatru și soare neverosimil de octombrie
Rotocoale de lumină, blândețea unui octombrie ieșit parcă din poemul lui Geo Bogza, cu foșnet de primăvară, frunze dansând, arămii-galbene, pudrate cu stropi de verde crud, melancolia Begăi și acel ceva indescriptibil care te seduce clipă de clipă. Am ascultat cu atenție semnele din jur, vedeam oamenii tineri și frumoși, auzeam zumzetul teraselor pline, clădirile […]
Obrazul Universului e brăzdat de lacrimile Mamelor
Nu știu dacă din satelit se vede oceanul care se tot mărește, care amenință să înghită și celelalte oceane, pentru care specialiștii nu au încă o explicație. S-a format în timp, picătură cu picătura, dar, nu apare în nicio hartă, în niciun manual de geografie. În cele din urmă, oamenii de știință au înțeles […]
Râsul mușcat al lui Molière
Am pierdut de mult legătura cu Sacrul. Suntem dependenți de Profan, deși ne lamentăm în permanență că ne lipsește ceva esențial. Dar, numai pentru o miime de secundă. Apoi, intrăm in iureșul concretului. Iar, singurul Zeu la care ne închinăm e Mamona, care stă pe o broască râioasă gigantică. Lumea așa cum e alcătuită […]