Interviu cu pictorul George Țipoia Cine ar fi bănuit că în Drumul Sării, […]
Povești
Cadavrul viu al societății românești, înmormântat în parcurile bucureștene
Ce loc mai bun, mai cu verdeață, mai liniștit, decât un parc! E locul ideal pentru un serviciu complet al pompelor funebre, ecologic și foarte bio, în sânul primitor al Mamei-Natura! După îndelungi dileme interioare, după dezbateri aprinse în propriul meu cap, m-am decis. Fără agenți imobiliari sau mai știu eu ce intermediari obscuri, […]
Sufganyiot, Bucuria Luminii și gogoșile pe care le înghițim zi de zi
În fiecare an trăiesc bucuria de Hanuka, Bucuria luminii, ca și cum aș fi descoperit-o asemenea unui copil, mereu pentru întâia oară cu mirare și inocență. De altfel, Hanuka a intrat în viața mea de adult abia în urmă cu cinci sau șase ani, când am început să călătoresc în trecutul meu, mai vast […]
Nimic despre Covid. Doar despre clasa (a)politică și (non)conștiință
La ora când scriu, într-o clipă de grație a Naturii, acel moment rar când apune soarele și lumina e plină de taină, am crezut că o să-mi mai treacă revolta, furia, la aflarea întâmplătoare a unui așa zis fapt divers. Aflu că la o premieră, pe care am văzut-o de curând, doi dintre actori […]
Jurnal de covidat(ă)
Deja devine plictisitor și enervant. Sunt în a patra sau a cincea zi de arest la domiciliu. Mă învârt în jurul meu, fac plimbări romantice între sufragerie, dormitor și baie cu popasuri în terasa cu flori. Noroc că am un companion – Slavă Domnului, nu din rasa Homo Sapiens – inteligent, agil, pe care îl […]
Jurnal de covidat (ă)
Umbre în coșmar. Extensii de covid, formă ușoară. Ce fericire! Să trăiești în această viață, pe acest plai mioritic, forma supremă de adrenalină. Și vaccinat și covidat! 2 în 1! Primul avantaj cu noul colocatar- deschiderea după mai bine de doi ani a plasmei televizorului care tronează în sufragerie. În fine, și-a reluat locul […]
Jurnal de covidat (ă)
Pe un drum de țară. Între sate transilvănene, cu miros și arome de copilărie. E atât de frumos încât pare ireal. Răscruci, Bonțida, Sâmbra, Cristorel, nostalgie, […]
Story Time
Am mereu această imagine – merg cu trenul pe un drum nesfârșit. Către o direcție incertă, fără bilet de întoarcere, confuză. În jurul meu, oamenii sunt binedispuși sau par, șuvoiul de vorbe e nesfârșit, nu se opresc o clipă. Aflu tot felul de chestii mărunte, mărunțite despre ce, cine și cum și de ce, între […]