Revoluția femeilor pe ringul de la Excelsior

Cu emoție am pășit în eleganta sală a Teatrului Excelsior, un teatru gândit și creat cu mari sacrificii de maestrul Ion Lucian. Emoția reîntâlnirii cu o lume specială, în care am avut bucuria să fiu direct participantă câțiva ani, cu actori talentați  și spectacole încântătoare care poartă amprenta mentorului și legendei Excelsiorului, unicul Ion Lucian. […]

Mai departe

Inventarul Lumii alcătuit de Molière și Gigi Căciuleanu

  Imaginație, vervă intelectuală, umor sclipitor, lumea femeilor și a bărbaților luată peste picior, aflată într-un fals război, micile, marile ipocrizii ale societății, dintotdeauna, se revarsă în spectacolul de teatru dans sau dans teatru, gândit de excepționalul coregraf Gigi Căciuleanu. Cu istețimea minții, cu poezia sufletului, a recitit opera lui Molière, și în pași de […]

Mai departe

Obrazul Universului e brăzdat de lacrimile Mamelor

  Nu știu dacă din satelit se vede oceanul care se tot mărește, care amenință să înghită și celelalte oceane, pentru care specialiștii nu au încă o explicație. S-a format în timp, picătură cu picătura, dar, nu apare în nicio hartă, în niciun manual de geografie. În cele din urmă, oamenii de știință au înțeles […]

Mai departe

Râsul mușcat al lui Molière

  Am pierdut de mult legătura cu Sacrul. Suntem dependenți de Profan, deși ne lamentăm în permanență că ne lipsește ceva esențial. Dar, numai pentru o miime de secundă.  Apoi, intrăm in iureșul concretului. Iar, singurul Zeu la care ne închinăm e Mamona, care stă pe o broască râioasă gigantică. Lumea așa cum e alcătuită […]

Mai departe

Monștrii din spatele fațadelor strălucitoare ale civilizației

Teatrul Foarte Mic nu a vrut să fie mai prejos decât fratele său mai mare și a ieșit la rampă cu premiera Măcelul, de Yasmina Reza. Actrița Teatrului Mic, Andreea Grămoșteanu a fost atrasă de cunoscutul și îndrăgitul text al Yasminei Reza, Zeul Măcelului, care a mai fost montat în lumea noastră teatrală. Andreea Grămoșteanu […]

Mai departe

Pelicanii au luat cu asalt Teatrul Nottara

Toamna nu înseamnă doar începutul unui nou an școlar sau intrarea în starea de grație a luminii, cu răsărituri și apusuri care îți taie respirația. E și gongul care bate pentru noua stagiune teatrală 2022-2023. Premiera cu care Teatrul Nottara își întâmpină spectatorii este propunere talentatului și tânărului regizor Horia Suru, Fetele Pelican. O comedie […]

Mai departe

Drama uitării și a memoriei

Paradoxala noastră viață pendulează între memorie și uitare. Drama de a avea memoria acestei planete, memoria istoriei și a propriei noastre istorii și totodată, drama de a uita, tot ce ne-a adus pe acest pământ, toate crimele care au constituit și constituie istoria, toate relațiile personale și uitarea de sine. Între excesul de memorie și […]

Mai departe

Când Godot nu mai așteaptă

Noul an teatral a început. Motive de speranță, bucurie, dar și îngrijorare. Speranță și bucurie deopotrivă pentru spectatori cât și pentru creatori, dar și neliniște amestecată cu îngrijorare, legate nu doar de calitatea repertoriului, a propunerilor, a proiectelor, ci mai ales de insecuritatea financiară (bugetele teatrelor sunt într-o mare criză) și interimatele directorilor care nu […]

Mai departe

Disperarea inadaptatului

Ce înțelegem din această lume? Sau mai exact, reușim, acum când avem la dispoziție miliarde și miliarde de informații, facilități tehnologice fără număr, să înțelegem ceva? Ce este normalitatea? Ce este nebunia? Unde începe normalitatea, cum arată, e doar rutina vieții, e doar adaptarea, conformismul, recunoașterea cu ușurință a individului standard, posibilitatea de a-l cataloga, […]

Mai departe

Ultimul Paracliser al lumii  și tristețea nemăsurată a lui Dumnezeu

  Emoțiile încă sunt atât de clocotitoare, deși au trecut mai bine de trei săptămâni de când am văzut/simțit/mirosit/ minunea numită Paracliserul, scrisă de unul dintre cei mai mari creatori din lume, fără pic de exagerare, poetul, dramaturgul, eseistul, Marin Sorescu, încât mi-a fost greu să mă așez la masa de scris. Bucuria de trăi […]

Mai departe

Eseu despre Cumințenia Pământului și Ardoarea Creației

  Pașii mei s-au îndreptat la începutul lunii Germinarului, a exploziei ghioceilor, către Teatrul Dramaturgilor Români, la un spectacol-eveniment Brâncuși, mon Amour!, dedicat universalului gorjean din Hobița, de la a cărui ridicare la Ceruri au trecut 65 de ani (19 februarie 1876 – 16 martie 1957). Regizoarea Beatrice Rancea, cu sensibilitatea și talentul ei a […]

Mai departe

      Iubirile de altădată

           Nu mică mi-a fost mirarea când într-o zi de luni, după amiază, spre finele acestei ierni primăvăratice, am intrat în Sala Mare a Naționalului bucureștean – Sala Ion Caramitru – să vizionez spectacolul Old Love, de Norm Foster, locurile erau toate ocupate (evident, respectând norma de ocupare a sălii, de […]

Mai departe