Povestașul Llosa, mătușile și viața ca o ficțiune

Sigur, Mario Vargas Llosa, a fost la izvoarele ficțiunii. În acel loc misterios pe care numai marii scriitori îl pot atinge. A pornit din fabulosul Peru și a ajuns cu ficțiunile lui în toată lumea. Povestașul Llosa a găsit în pelerinajele lui, paradisul de după colț. Unul dintre paradisurile povestașului peruan se află în Mătușa Julia și condeierul . Un roman semi autobiografic, unde universul   special al Americii Latine ni se destăinuie. Ori de câte ori avem ocazia să intrăm în contact cu opera lui Llosa – roman, eseu, piesă de teatru – este ca și cum un fluture pudrat cu aur, ni se așază   pe umăr.

Am avut bucuria să descopăr în repertoriul Naționalului timișorean, spectacolul Mătușa Julia și condeierul, în traducerea și adaptarea unuia dintre cei mai buni hispaniști de la noi, profesorul Coman Lupu. E de fapt, o încercare – reușită – de condensare a romanului omonim al lui Llosa, într-un text dramaturgic. În Sala UȚU Strugaru (o sală intimă, de aproape 50 de locuri, unde rămâne veșnică amintirea tânărului actor timișorean, răpus de o boală necruțătoare) , devenim partenerii mătușilor lui Llosa, a femeilor care s-au aflat mereu în umbra lui, a iubirilor aparent interzise, care scandalizau societatea conservatoare din Peru, a personajelor enigmatice de scriitori care populează redacția Pan Americana, a muzicii argentiniene, a nebuniilor boliviene.

Sabin Popescu, cel care a montat spectacolul, s-a apropiat de granița atât de subțire dintre viață și ficțiune, dintre normalitate și nebunie, și împreună cu actorii pe care i-a ales foarte bine, pășește în lumile trăite și inventate de Mario, cu naturalețe, cu o nestăvilită curiozitate.

Tânărul Mario, încă doar un redactor de știri, este interpretat de Bogdan Spiridon, care a găsit exact accentele, detaliile personalității viitorului Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură.

Pedro Camacho, teribilul bolivian, rebel și ușor impostor, foiletonistul la modă al redacției, un fel de alter ego al lui Mario, își găsește în actorul Matei Chioariu, interpretul  aproape perfect.

Laura Avarvari e încântătoare în rolul mătușii lui Llosa, Julia,  feminină, vicleană, senzuală. Culisele micii redacții, unde teatrul radiofonic în foileton era la mare căutare, cu marile și micile probleme ale actorilor, ne sunt dezvăluite cu umor de actrița  Daniela Bostan, interpreta Josefinei.

Cel mai bun prieten al lui Llosa, din acea perioadă, Javier, este adus la rampă de versatilul actor Cătălin Ursu, mereu surprinzător în fiecare apariție scenică.

Cum orice redacție are și un patron, Cristian Szekereș, în rolul Genaro, prudent și deloc dispus la concesii materiale pentru artă, stârnește la fiecare apariție buna dispoziție a publicului.

Geta Medinski, cu discreție și inteligență a creat elementele de scenografie.

Pofta cu care joacă cei șase actori este molipsitoare. Toată lumea prezentă în sală se simte fericită.

Matei Chioariu, interpretul lui Pedro Camacho. un actor extrem de talentat al Naționalului timișorean 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *