Nu mică mi-a fost mirarea când într-o zi de luni, după amiază, spre finele acestei ierni primăvăratice, am intrat în Sala Mare a Naționalului bucureștean – Sala Ion Caramitru – să vizionez spectacolul Old Love, de Norm Foster, locurile erau toate ocupate (evident, respectând norma de ocupare a sălii, de […]
O vară de neuitat, este nu doar filmul lui Lucian Pintilie cu Răzvan Vasilescu , de o frumusețe, tristețe și poezie greu de descris în cuvinte, care-ți atinge fiecare atom al Ființei , dar și vara când l-am zărit pe actor plimbându-se în zona Universității, detașat complet de concretul cotidian, plutind cu un zâmbet […]
Câte întâlniri pline de bucurie, mi-a oferit recenta premieră a Teatrului Nottara, Cloaca. În primul rând întâlnirea cu regizorul Theodor Cristian Popescu, căruia i-am văzut aproape toate montările în scenă, evident, cu excepția celor pe care le-a creat în Canada, unde a trăit câțiva ani. Este destul de rar să […]
Super tehnologiile avansează într-un ritm galopant. Mai repede, mai departe, cât mai departe de Calea Lactee, în încercarea disperată de a înțelege Neînțelesul. Și fiind atât de ocupați cu această fugă, omitem esențialul: ființa umană, spiritualitatea ei, misterul ei. Iar, în această imensă degringoladă, fractura dintre învelișul exterior al științei și profunzimea trestiei gânditoare, ce […]
Valurile barbariei se succed cu o viteză ce depășește viteza luminii. Da, cu pauze de rațiune, iubire, empatie, frumusețe și comuniune umană. Altfel, probabil, acum, în clipa numită 2022, nici n-am mai putea comunica. Istoria umanității, precum și microistoria destinelor personale, a fost sfâșiată de barbarie. E ca o imensă portocală mecanică- referirea este evident […]
Recenta premieră a Teatrului Bulandra, de la Sala Liviu Ciulei, Cină cu prieteni nu are nimic surprinzător ca tematică – veșnica problemă a cuplurilor, cu dramele, bucuriile, trădările și compromisurile lor – , dar, ne privește pe noi […]
Mai întâi un cuvânt. Aparent, inofensiv. Intrat în vocabularul universal, relativ recent. Un cuvânt iconic pentru secolul XXI. Și cum nu suntem prea atenți la esențial, acest cuvânt a devenit un fenomen. O reală, gravă și deocamdată ireversibilă pandemie. Fără antidot. Eseiștii au un nou obiect de studiu, filosofii, sociologii, eticienii (câți mai există!), […]
Te îndrepți către teatru, ușor ca un fulg, în pași de dans, uitând pentru o clipă de tot ce te înconjoară. Pentru mine, acest rendez-vous emoțional e în sine un act de bucurie. Ajung la premiera Odeonului, Cabaret, puțin sceptică. Mă gândesc pentru o fracțiune de secundă, ce ar putea aduce nou Răzvan Mazilu, la […]
Tocmai mi-am cumpărat o gardenie. Se întâmpla chiar între valul 1 și valul 2 al pandemiei – acum totul se raportează la această nouă epocă – și am zâmbit ,în răspăr cu demența de afară. Coincidență sau nu, gardenia a intrat în casa mea, chiar înaintea spectacolului de la Teatrul Odeon, cu același nume, […]
De câțiva an, Undercloud este un fenomen în peisajul teatral independent. O inițiativă Chris Simion. Regizoare, scenaristă, scriitoare, manager, coach spiritual. Festivalul Undercloud a fost privit la început cu circumspecție, ca mai apoi, să se spulbere toate suspiciunile și să fie primit din ce în ce mai bine de către noua generație și nu numai. […]
Să mori, să dormi/nimic mai mult…(Hamlet, Shakespeare) In Memoriam, Ion Caramitru M-am decis greu cu ce să încep rubrica de teatru. Aveam de ales între multe spectacole pe care le-am văzut între valul 2 și 3 de COVID, mai ales, că îndepărtându-mă în timp de ele, unele aspecte nu au cum să nu se estompeze. […]
Doamne, cât mi-a fost de dor de teatru. Isteria covidă care a lovit întreaga planetă, cu accente specifice pe la noi, de culoare gri dementă, m-a făcut să tânjesc chiar și după spectacole mediocre, submediocre, doar să simt scena, răsuflarea actorilor… Bine, nu-i prea greu să nu găsești spectacole mediocre/submediocre în peisajul autohton, dar, să […]