Interviu cu Emil Banea, Directorul General al Teatrului Odeon

 

Pe un om îl cunoști cel mai bine în mediul lui, acasă. Așa l-am cunoscut pe Emil Banea, în spațiul intim, cald, plin de inspirație, unde fiecare por al ușii, al zidurilor, al ferestrelor, respiră Teatru. Adică, Acasă, la Odeon.

Puțini știu că fiica domnului Emil Banea, regizoarea Irina Banea, s-a născut practic în teatru. Ea a pășit în această lume, chiar când tatăl ei era angajat de domnul Silviu Purcărete, în urmă cu mai bine de 30 de ani, la Teatrul Bulandra.   

Și iată acum, bucuria, fericirea, armonia au revenit. Irina Banea își continuă studiile la Paris, iar, domnul Purcărete va închide stagiunea cu o premieră, sub ochii admirativi ai noului Director General.

 

Am bucuria să vă întâlnesc într-un moment fast al carierei dumneavoastră, în calitate de Director General al Teatrului Odeon, una dintre cele mai prestigioase scene ale lumii teatrale românești.

Vă propun să începem dialogul nostru cordial cu o călătorie managerială în trecutul dvs., ca mai apoi, să înțelegem ce anume vă definește ca profesionist. Cum a început odiseea managerială, care iată v-a adus azi în onorantul post de Director General al Teatrului Odeon?

Da, chiar a fost o odisee. Ea a început în urmă cu mai bine de 30 de ani. Inițial, am fost angajat în 1993, când teatrul era condus de Silviu Purcărete, ca șef de producție.  Maestrul Purcărete acorda o atenție deosebită echipei care creează un spectacol, fiecare departament având un rol decisiv. Am dat concurs – eram al 13-lea concurent – și am intrat, iar, viața mea s-a schimbat. Când domnul Purcărete s-a retras de la conducerea teatrului și a venit domnul Virgil Ogășanu, m-a numit director adjunct al Bulandrei. Se întâmpla în 1995. Până în 2019 am trăit cel mai frumos vis al meu. Am intrat în Familia Bulandrei, adoptat cu dragoste, înțelegere și respect de uriașii creatori, regizori, scenografi, actori, pe care Bulandra îi avea în acea epocă. A fost o vreme fabuloasă atât pentru teatru cât și pentru mine. Eram în miezul unor experiențe profesionale excepționale. Am fost asimilat foarte repede de acești uriași ai teatrului românesc. Iar, primii care mi-au întins o mână au fost doi imenși scenografi, Dan Jitianu și Mihai Mădescu. M-au luat imediat în familia lor. Mai era alături de mine, Nina Brumușilă, care și acum este scenografa Bulandrei. Însă întâlnirea care avea să-mi schimbe viața a fost cea cu maestrul Liviu Ciulei. O, Doamne, ce minunăție s-a petrecut în existența mea!

  Cum a fost întâlnirea cu unicul Liviu Ciulei?

A stat sub semnul miracolului. Fiecare întâlnire cu dumnealui era ca o întâlnire de grad zero, de o înaltă ținută intelectuală. Trăiam intens fiecare clipă, inima îmi bătea mai repede. A fost o relație sub semnul excepționalului. Și ce bucurie mai mare pentru mine, decât să fiu luat asistent de decor la spectacolul său, Șase personaje în căutarea unui autor, de Pirandello. Dar, și la Hamlet, de Shakespeare sau Henric al IV-lea, de Pirandello. Era gloriosul an teatral 2000! Mă și gândeam, Doamne, ce mai poate urma după Liviu Ciulei? Visul de aur a continuat cu Alexandru Tocilescu, Alexandru Darie sau Cătălina Buzoianu. Tot în acei ani, i-am cunoscut pe scenografii Vittorio Holtier și Helmut Sturmer, care au fost invitați la Bulandra. La Helmut Sturmer am fost și asistent de  scenografie, la Nebunia regelui George, De Alan Bennett.

În viață ca și în teatru întâlnirile excepționale stau sub semnul magiei. 24 ore din 24 respiram teatru, alături de acești creatori.

De la acest trecut managerial profesionist și demn, am ajuns în 2021, într-o nouă postură, când doamna Dorina Lazăr,  a fost repusă în funcție conform legislației, la 1 aprilie 2021. Mi-aduc aminte și acum, cu emoție, ziua când doamna Dorina Lazăr, m-a invitat la o cafea, care a durat 3 ore  (atât de multe lucruri am avut  să ne spunem despre teatru,  despre organizare, despre proiecte) și care s-a soldat cu numirea mea ca director adjunct al Teatrului Odeon.

Pe 1 decembrie 2023 am fost numit Director General al Teatrului Odeon. Am simțit în acea clipă că am o misiune de îndeplinit, o misiune de mare însemnătate.

Și iată, în această zi festivă, ați intrat într-o nouă etapă managerială. Ce v-ați propus în calitate de Director General al Teatrului Odeon?

Tocmai pentru că aveam deja experiența celor trei ani ca director adjunct, care m-a ajutat enorm, mi-am propus ca primul pas să constea în consolidarea a tot ce a fost și este foarte bine pus la punct, de la repertoriu până la echipa tehnică.

Al doilea pas, nu a fost nicidecum să aduc proiecte pe bandă rulantă, ci să studiez foarte bine nevoile teatrului, nevoile actorilor și a tuturor membrilor ce alcătuiesc viața, esența, miezul actului creator. Sunt atent la bugetul teatrului și mi-am zis că decât să lansăm nu știu câte proiecte, să realizăm unul singur de anvergură. Am avut și am sprijinul Primăriei Capitalei și tocmai de aceea cântăresc cu decență bugetul. În concluzie aș putea spune, ca Director General al Teatrului Odeon nu știu ce ar trebui să fac, dar știu ce nu trebuie să fac.

 Mai în glumă mai în serios, astrele au aranjat în așa fel lucrurile, încât imposibilul să devină posibil. În Noul An 2024 am stat de vorbă cu domnul Silviu Purcărete, cu gândul de a-l determina să țină un workshop cu actorii și cine știe, după ce îi va cunoaște să își dorească să monteze un spectacol la noi. Și prima minune s-a petrecut. Între 22 și 27 martie, maestrul Purcărete – împreună cu scenograful Dragoș Buhagiar și compozitorul Vasile Șirli – a ținut acest workshop. Și s-a încheiat deloc întâmplător de Ziua Teatrului, pe 27 martie. E impropriu spus, workshop. A fost o călătorie inițiatică în secretele actului artistic. Aproape toți actorii teatrului au participat activ la acest master class de zile mari.  

Și uite așa imposibilul a devenit posibil. Maestrul Silviu Purcărete și-a exprimat intenția de monta un spectacol cu actorii noștri.

Chiar în preajma Sărbătorilor Pascale, am primit un telefon, care spunea clar, o să vin să montez la voi. Nu știu încă exact ce anume, dar, am câteva idei.

Vă dați seama ce a însemnat pentru mine, pentru teatru, pentru actori, această veste. Acum când vorbim (interviul a fost luat în aprilie), au început repetițiile la noul spectacol, iar, până la sfârșitul stagiunii, publicul se va întâlni cu creația unică a domnului Purcărete.

Alături de domnul Purcărete, au fost tot timpul scenograful Dragoș Buhagiar și compozitorul Vasile Șirli.

Spectacolul se numește Lexiconul Amar, o dramatizare ingenioasă a lui Sebastian Vlad Popa și Laur Cavachi, după basmul Tinerețe fără bătrânețe, de Petre Ispirescu.

Primele reprezentații vor fi în datele de 10, 11 și 12 iulie.

În distribuție vă veți întâlni cu actorii teatrului, Ioan Batinaș, Nico Becker, Mădălina Ciotea, Diana Gheorghian, Sabrina Iașchievici, Ion Kivu, Ruxandra Maniu, Ioana Mărcoiu, Ionel Mihăilescu, Crina Mureșan, Paula Niculiță, Relu Poalelungi, Anda Saltelechi, Eduard Trifa Silvian Vâlcu, Virginia Rogin, Antoaneta Zaharia. Invitat în acest spectacol este actorul Claudiu Bleonț.

Tot ce pot spune  e că va fi un mare eveniment artistic