Încurcate sunt căile căsniciei!

                                  

 Recenta premieră a Teatrului Bulandra, de la Sala Liviu Ciulei, Cină cu prieteni nu are nimic surprinzător ca tematică – veșnica problemă a cuplurilor, cu dramele, bucuriile, trădările și compromisurile lor – , dar, ne privește pe noi toți, pe fiecare în parte. Povești firești, spuse cu haz, inteligență, umor, micile și marile tragicomedii ale vieții cotidiene aduse lângă noi, de o echipă excepțională de actori.

Regizorul Cristi Juncu a ales în mod inspirat – așa cm o face de multe ori – un text contemporan, al dramaturgului Donald Margulies, newyorkez pur sânge, din inima Brooklinului. Este deja un nume în lumea teatrului american, încă din 1991, când a atras atenția criticii de specialitate cu piesa Sight Unseen. Iar, propunerea lui Juncu ,Cină cu prieteni, a fost răsplătită în 2000, cu râvnitul Premiu Pulitzer.

Relațiile de cuplu care ne preocupă pe fiecare dintre noi, în oricare colț al globului ne-am găsi, sunt analizate prin prisma a două cupluri, aflate la vârsta mijlocie. Problema intervine atunci când unul dintre cupluri decide să divorțeze, după un mariaj aparent fericit, cu doi copii doriți și luând viața amoroasă de la capăt, fiecare, cu altcineva. Ca și cum conviețuirea de 12 ani nici n-ar fi existat, el (Tom),  ea (Beth) se aruncă în brațele unei noi fericiri (nu știm pentru cât timp!) Celălalt cuplu, el (Gabe), ea (Karen), modelul de familie tradițională, pentru care jurământul căsătoriei e sacru – evident, în numele acestui jurământ se ascund multe compromisuri, mici conflicte, mici secrete – este șocat de vestea primită de la prietenii lor. Drama sau eliberarea din instituția căsătoriei, în funcție de cum ne raportăm la acest aspect al vieții, este mai întâi relatat de Beth, interpretată magistral de Andreea Bibiri și mai apoi, de Tom, personaj carismatic, căruia îi dă culoare, nerv, ironie și autoironie, Vlad Zamfirescu. Gabe și Karen nu înțeleg cum e posibilă o astfel de situație. Ei se iubesc și pentru familie și cei doi copii sunt dispuși să facă orice, pentru a rămâne împreună.   Dar, văzând cum evoluează lucrurile în cuplul prietenilor, o îndoială se strecoară. Ana Ioana Macaria, soția perfectă, gospodină, iubitoare, mamă atentă și afectuoasă, cu talentul ei remarcabil transformă ușor, ușor, prin nuanțe foarte fine, prin accente pe anumite cuvinte, prin limbajul corporal, certitudinea în valorile de neclintit ale Familiei, în șovăielnică percepție că lucrurile ar putea sta complet altfel, în relația ei de peste 15 ani cu Gabe. Iar, Șerban Pavlu, în rolul soțului, este seducător, jucând pe o paletă foarte largă compozițională,  de la revoltă, la resemnare, de la aparența fericirii la ispita de a se poziționa și în ipostaza de a încerca și altceva , decât confortul pe care ți-l conferă rutina domestică.

Cu siguranță, noi, în calitate  de spectatori nu putem privi doar amuzați și detașați întâmplările din timpul Cinei cu prieteni, sunt relații de viață, extrem de complicate, mai ales, astăzi, într-o lume a superficialității dezarmante, într-o lume în care valorile fundamentale ale umanității nu mai sunt de mult o prioritate.  Ați întâlnit, fie la prietenii voștri, fie chiar în propriul dumneavoastră cuplu, un moment de mare cumpănă.

Dragostea durează trei ani, cum sugerează titlul romanului, devenit de mult un bestseller, scris de Frederic Beigbeder ? Este posibilă iubirea și după o căsnicie de 15 ani sau mai mult? Sau e vorba doar de rutină și de frica de a explora noi teritorii sau pur și simplu e vorba despre Responsabilitate, transformarea iubirii de la început, în prietenie, în respect? S-au scris tratate de psihologie, de sociologie, de neuroștiință, de antropologie, inclusiv de filosofie și practic, sunt întrebări retorice. Putem analiza la nesfârșit și nu o să ajungem la o concluzie fermă. Inteligența erotică versus inteligența domestică, sexualitate versus iubire, familie versus parteneriat – un fenomen în rândul noii generații, care nu prea mai crede în instituția căsătoriei – ,  nu doar două fațete ale lui Ianus, ci mii de fațete ale lui Eros.

Spațiul creat de Nina Brumușilă, o scenografă al cărui destin artistic se confundă cu cel al Teatrului Bulandra – unde a semnat zeci de decoruri și costume – minimalist, într-o singură culoare, puritatea albului, este unul extrem de subtil, un joc secund al secvențelor dintr-o căsnicie, aparent fără umbre.

În acel alb se ascunde invizibilul dintr-un cuplu. Ne invită să căutăm ce se află sub forma desăvârșită a aparențelor.

Îndrăzniți și intrați să vizionați premiera Cină cu Prieteni, o să vă amuzați, dar, o să rămâneți și puțin pe gânduri.

 

P.S. Următoarele articole din Rubrica Teatru – Ultima premieră a anului trecut, la TNB,  Bigamul după 20 de ani, la Teatrul Mic și în rubrica Universul Muzicii cronica premierei Lohengrin, de la ONB.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.