Eseu despre Cumințenia Pământului și Ardoarea Creației

 

Pașii mei s-au îndreptat la începutul lunii Germinarului, a exploziei ghioceilor, către Teatrul Dramaturgilor Români, la un spectacol-eveniment Brâncuși, mon Amour!, dedicat universalului gorjean din Hobița, de la a cărui ridicare la Ceruri au trecut 65 de ani (19 februarie 1876 – 16 martie 1957).

Regizoarea Beatrice Rancea, cu sensibilitatea și talentul ei a încercat să se apropie de lumile infinite ale Creatorului unei Căi Noi în arta secolului XX, cu efecte reverberante în Timpul Continuu, unde trecutul, prezentul și viitorul se întâlnesc, se îmbrățișează în Poarta Sărutului, se dezmiardă în Cumințenia Pământului, se scaldă în luminile Domnișoarei Pogany, a Muzei Adormite, a Principesei X, se unduiesc în senzualitatea Coapsei, surâd în Capul de Copil și țâșnesc în Văzduhul Măiastrelor și a Coloanei Fără Sfârșit.

Să te apropii de Brâncuși e ca și cum ai atinge esența divină a Creației. E ca și cum ai intra în Tărâmul Misterului. Și cum se putea atinge de perfecțiune decât prin muzele brâncușiene care l-au iubit, l-au inspirat și, împreună cu ele a plonjat în Absolutul Iubirii.

A călăuzit-o în acest pelerinaj spiritual pe actrița Claudia Motea. Ea dă viață celor nouă femei, care i-au marcat viața și opera, nouă femei, aripi ale grației, ale erotismului, ale feminității, ale văpăii Dragostei.

Fiecare eboșă – așa cum proceda Brâncuși cu lucrările lui – a sublimului feminin, arde în fața noastră, căci u forța de nestăvilit a Iubirii -Phoenix.

Rând pe rând din Oul Primordial apar Margit Pogany, Maria Tănase, Eileen Lane, Peggy Guggenheim, Leonie Ricou, Maria Bonaparte, Cella Delavrancea, Baroneasa Renee Irana Franchon și Milița Pătrașcu.

Inspirată de volumul scris de jurnalistul, scenaristul, eseistul și criticul de artă Miron Manega, în 2018, Femeile din viața lui Brâncuși. Iubiri transfigurate în opere de artă (la Editura Burebista), Claudia Motea creează acest scenariu cu schițele celor nouă muze asupra cărora ea s-a oprit (sigur, prin  Atelierul lui Brâncuși, au trecut mult mai multe muze). A strâns aceste schițe feminine în cartea Brâncuși, mon Amour! (de unde și titlul spectacolului)  –  , editată anul trecut la editura brașoveană Creator și tradusă în limbile franceză, engleză și spaniolă.

Claudia Motea vibrează cu întreaga ei făptură, și asemeni unei spirale de pe  Coloana Fără Sfârșit se încolăcește în jurul fiecărei prezențe feminine.

Brâncuși se aude dincolo de Timp și Spațiu, iar vocea lui este recreată de marele actor Marius Bodochi.

Foarte inspirată ideea Beatricei Rancea, care semnează și light-designul de a aduce muzica live – căci muzicalitatea și poezia fiecărei lucrări a lui Brâncuși se aude mai încet sau mai tare, dacă îți apropii auzul inimii de inefabilul pietrei, a marmurei, a lemnului – prin vioara Geaninei Meragiu și a pianistei Adina Cocargeanu.

Acum, mai mult decât oricând, în aceste vremuri tulburi și confuze, luați-vă un răgaz pentru suflet și meditați la Cumințenia Pământului care e pe cale să se piardă. Deodată cu regizoarea Beatrice Rancea și actrița Claudia Motea, veți rosti, Brâncuși, mon Amour!

Fotografia o înfățișează pe inegalabila Maria Tănase, căreia îi dă viață Claudia Motea, fotografie semnată de Anastasia Atanasoka

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.