Lumea se află în plin război, psihologic, mediatic, social, politic și unul cât se poate de concret, cu mii de victime, cu tragedii umane, cu sute de mii de refugiați din Ucraina, distrusă de Putin și camarila sa,  cu tragedii umane, de-o parte și de alta a baricadei, cu trupuri sfârtecate, cu orașe rase de pe suprafața pământului, acum la început de secol XXII. Nimeni nu credea că ar putea avea loc un război ca cel despre care învățam în manualele de istorie, în era super tehnologiei, a universurilor virtuale, unde luptele se dau în cyber space. E chiar aici, în apropierea graniței noastre.

Acum, când foarte mulți dintre români au reacționat exemplar, mai exact spus, așa cum este omenește normal și s-a reactivat spiritul de solidaritate, nu se putea ca în țărișoara noastră, să nu intre și demonii frustrării, ai scenaritelor, ai obscenităților, ai delațiunilor, ai lașităților și câte și mai câte alte delicii culturale de acest gen. Cum zicea Henry Miller, cea mai mare obscenitate e… prostia!

Chiar în lumea minunată a Teatrului, că tot a fost Ziua ei Mondială pe 27 martie!  Brusc, mai întâi pe ușa din dos, apoi direct la capitolul breaking news, campanii furibunde peste campanii furibunde împotriva directorilor de teatre. Mai precis, deocamdată, împotriva directorului artistic interimar al Naționalului bucureștean, actorul Mircea Rusu, și a teatrologului Marinela Țepuș, directoarea Teatrului Nottara (cu siguranță mai sunt și alții sau urmează la rând).

Atacuri peste atacuri, cum că sunt pro ruși, că nu au afișat steagul Ucrainei pe clădirea teatrului (în cazul lui Mircea Rusu) sau au afișat într-o postare pe facebook, steagul Rusiei (în cazul Marinelei Țepuș), care de fapt, nu era postarea ei și nu avea oricum nicio legătură  cu Rusia sau Ucraina, ci  era un comentariu la o altă postare cu un emoticon cu o fată cu fular, fularul fiind întâmplător în culorile steagului Rusiei . Deci, mare atenție, dragi concetățeni– căci aceste culori, ori unde s-ar regăsi ele, în ciorapii dumneavoastră, în lenjeria intimă e.t.c reprezintă  delicte și afirmarea clară că sunteți pro ruși )!

De fapt, atacurile împotriva lui Mircea Rusu și a Marinelei Țepuș, erau pregătite cu mult timp înainte de nucleul dur al actorilor suavi și fără de pată, a politrucilor din Ministerului Culturii/Guvern – cazul TNB –  și respectiv a politrucilor din Primăria Generală  – cazul Teatrului Nottara, la fel de suavi.

Mai mult, circumstanțe agravante, în cazul Mircea Rusu, care a găzduit – subliniez, a găzduit o conferință susținută de Dan Puric despre teatru, despre experiența lui cât a fost actor al primei scene a țării. Însă, dezaaastru….. Pe fotoliile spectatorilor, am înțeles că se afla o fițuică, un fel de ziar, antisemit, pro rus, ultra naționalist e.t.c. Nu mă pronunț, căci nu am văzut tipăritura cu pricina. Evident, dacă e așa, nu avea ce să caute în sala de spectacol iar, vina este a organizatorului acestui eveniment, dar și a directorului artistic interimar, care ar fi trebuit să fie înștiințat imediat ce ele au fost plasate în sală.

Dar, adevărul e dincolo de aceste presupuse fapte oribile. E unul simplu și cât se poate de neaoș. Directorii cu pricina -și probabil și alții de care încă nu am auzit -se cereau schimbați, de către suavul politic. Ce să-i faci, dacă ne aflăm în țărișoara unde politicul ca și Covidul e în tot și toate!

Curat murdar, cum ar zice prea contemporanul Nenea Iancu!

Imaginea este surprinsă de mine în recenta expoziție de la Galera Simeza a talentatei artiste Raluca Dragomir și reprezintă una dintre lucrările expuse, intitulată sugestiv Joben (Si iată, ce nu scoatem noi din joben, mai ales în minunata lume nouă, unde draga zeiță Thalia, ajunge ușor șifonată pe plaiurile mioritice!)