Ne reîntâlnim după aproape un an și jumătate în biroul dvs. de la Teatrul Odeon. Am înțeles că tocmai vă întorceați de la Primăria Capitalei. Cu ce vești?
Vești foarte bune, pentru un proiect de dezvoltare a Teatrului Odeon, privind construcția unui spațiu în care vor fi ateliere de producție, pentru elementele de scenografie și spații de depozitare. Au fost deja încărcate documentele în sistem pentru fonduri europene nerambursabile. Ar fi extraordinar dacă am reuși, pentru că s-ar realiza un spațiu modern pentru producția de elemente scenografice. Nu am informații că ar exista un astfel de spațiu în teatrele bucureștene, cu excepția Teatrului Național I.L. Caragiale. Ce ar însemna practic acest spațiu? Controlul de către teatru al execuției decorurilor și recuzitei, control de costuri și, mai ales de integrarea lui în spectacol. Teatrul gestionează atât timpii de repetiție cât și cei de reprezentare.
Să aruncăm o privire asupra stagiunii 2024-2025. Ce a avut ea caracteristic, ce a definit-o?
Stagiunea s-a deschis cu un mare eveniment. Maestrul Silviu Purcărete a revenit la Teatrul Odeon și a montat spectacolul Tertium (non) datur. Un spectacol pe care ni l-am dorit foarte mult. Dar mai e ceva, Teatrul Odeon a resimțit acest spectacol ca pe un dar pe care maestrul Silviu Purcărete ni l-a oferit, după Lexiconul amar. După cum știți ambele spectacole s-au bucurat de un succes deplin. Propunerea regizorală a fost inedită, o comedie bulevardieră, în care actorii s-au simțit în confort total.
A urmat un spectacol care a avut o supervedetă, într-un rol unic, cel al celebrului balerin și coregraf Nijinski. Este vorba de Răzvan Mazilu și spectacolul Nijinski. Agonie și extaz. În discuțiile pe care le-am avut cu Răzvan Mazilu mi-a cerut să lucreze cu Arcadie Rusu, care a semnat conceptul coregrafic, dar s-a implicat și în text și în light-design. Răzvan Mazilu se confundă cu istoria recentă a teatrului, atât ca actor cât și ca regizor și coregraf.
Pentru Sala Studio m-am gândit la regizorul teatrului, Dragoș Galgoțiu, cu care am avut numeroase întrevederi, încă de la instalarea mea ca Director General. Propunerea lui îndrăzneață mi-a plăcut foarte mult. Este vorba de spectacolul Ludwig, pornind de la textul filosofic al lui Wittgenstein. Acest titlu se înscrie, ca și celelalte două premiere în programul estetic al teatrului. Ne-am propus să ridicăm puțin stacheta aspirațiilor noastre. Îmi propun să nu ies din acest program estetic, început cu cu maestrul Silviu Purcărete. Mi-aș dori ca toți partenerii pe care îi vom avea să înțeleagă importanța acestui program estetic.
Am aflat că stagiunea 2025-2026 o veți deschide foarte curând, mai exact peste o săptămână Despre ce este vorba?
Desigur, mi-am dorit o nouă colaborare cu maestrul Purcărete, dar, domnia sa mi-a spus că are noua stagiune foarte încărcată. Atunci am început să caut ca să identific creatori de forță, cu un background remarcabil. În drumurile mele la Paris, unde fiica mea, Irina, e studentă la Sorbona, aveam acest gând în minte. Am văzut mai multe spectacole pariziene, printre care și Macbeth la Comedia Franceză, care m-a cucerit. Căutările și cercetările mele au început mai exact în 2024. Trebuie să recunosc că fiica mea mi-a făcut o listă cu regizorii remarcabili din Europa. La sfârșitul listei se afla regizoarea italiană Silvia Costa, care a fost timp de 14 ani, colaboratoarea cea mai apropiată a celebrului Romeo Castellucci și era cea care a montat Macbeth la Comedia Franceză despre care v-am amintit. Din momentul în care am văzut Macbeth-ul Silviei Costa, mi-am dorit acest spectacol și pentru Sala Majestic, Un proiect care se subsumează programului meu, Creatori europeni remarcabili.
M-am întâlnit cu Silvia Costa și am discutat de proiectul ca Macbeth să fie montat și la noi. Silvia Costa mi-a răspuns că are agenda plină până în 2027. Atunci mi-a venit ideea să vorbesc cu cei din conducerea Comediei Franceze pentru a prelua spectacolul întocmai, dar cu distribuția alcătuită din actorii Teatrului Odeon și cu echipa tehnică de la noi. Conducerea Comediei Franceze – o instituție strategică a Franței- m-a întrebat cum văd eu proiectul cu Macbeth la București. Și le-am răspuns că mi-aș dori un parteneriat cu Comedia Franceză. Dialogurile au început în martie 2024 și s-au încheiat în luna noiembrie a aceluiași an. Totodată, m-au întrebat când aș dori să aibă loc premiera și, le-am răspuns prompt, în septembrie 2025. Au fost impresionați de determinarea mea, și mi-au răspuns, da, suntem de acord. Putem juca până în mai a.c., iar apoi, vom ceda drepturile de reprezentare până în 2034. Ce i-a încântat pe cei din conducerea Comediei Franceze a fost ideea de parteneriat și nu de franciză, cu întreaga echipă de creație de la Macbeth. În luna mai am organizat un workshop cu regizoarea Silvia Costa, timp de trei zile, pentru stabilirea distribuției. Trei zile extrem de concentrate. Textul este adaptat de Silvia Costa, care semnează și scenografia alături de Michele Taboreli. Iar traducerea textului s-a făcut în timpul workshopul-ui de către actorii din distribuție. Inițial s-a tradus jumătate din text, iar, mai apoi a continuat când regizoarea deja plecase. Din echipa de la Comedia Franceză, alături de Silvia Costa și Michele Taboreli, mai fac parte Camille Assaf, scenograful de costume, Marco Giusti, light-design, Nicola Ratti, muzica originală și Luna Scolari, asistent de regie artistică. În distribuție îi veți regăsi pe Mihai Smarandache Ioana Mărcoiu, Adrian Titieni, Ioan Batinaș, Sabrina Iașchevici, Vlad Bîrzanu, Eduard Trifa și Meda Victor. Prima repetiție a avut loc în data de 1 septembrie, iar spectacolul de gală, va fi pe 26 septembrie. Îmi doresc să institui această regulă. Premiera să fie prefațată de un spectacol de gală. Pe afișul acestui spectacol și în toate anunțurile va fi marcat acest parteneriat extraordinar cu Comedia Franceză. Am decis ca Macbeth să aibă un pachet de zece reprezentații timp de două săptămâni, iar regizoarea a agreat acest lucru. Trebuie să subliniez implicarea Primăriei în ducerea la bun sfârșit a proiectului.
Următoarea premieră va fi pe 1 noiembrie, cu Asterion (titlu provizoriu), după o idee de Jorge Luis Borges, din povestirea Casa lui Asterion, în regia lui Alexandru Berceanu, cu finanțare de la AFCN. Alexandru Berceanu lucrează cu un scenograf foarte apreciat, Adrian Damian. Distribuția este alcătuită din Alexandru Papadopol, Ana Maria Moldovan, Nicoleta Lefter, Ioana Bugarin, Anda Saltelechi, Dimitrii Bogomaz, Nico Becker și Silvian Vâlcu. Prima repetiție a avut loc pe 9.09 a.c. și a fost concepută pentru spațiul Sălii Studio.și, vor fi cinci reprezentații consecutive.
Am discutat și cu alți regizori, iar în discuții mai avansate sunt cu Alexandru Dabija.
Porniți deci în forță noua stagiune. Vă doresc săli arhipline.
Irina Budeanu
Foto Matei Buta