Ce se întâmplă când Răul și Nebunia pun stăpânire pe umanitate? Apar dictaturile și tiranii. Experiențele tragice din secolul XX – comunismul și fascismul – și două genocide, cel din Armenia și Holocaustul -sunt dovada palpabilă a crimei, a Răului Absolut. Tot timpul ne întrebăm cum a fost posibil? Și avem răspunsuri variate, dar niciodată perfect lămuritoare. Există un mister, o taină în această explozie și epidemie a iraționalului.

Macbeth-ul lui Shakespeare ne vorbește avant la lettre despre furia, contorsiunile, violența fără limite a omenirii. Probabil că Macbeth este una dintre cele mai violente piese scrise de el. Cei doi lideri ai regatului, Macbeth și Lady Macbeth, alunecă pe nevăzute între realitate și delir. Un cuplu incapabil să ducă viața mai departe – deși Lady  Macbeth susține că e însărcinată – incapabil să iubească și să se lase să fie iubiți. Strălucirea din ochii lor s-a întunecat pentru totdeauna. Inima lor a încetat să mai pulseze în ritmul vieții, a coborât în hățișurile absurdului, ale paranoiei, ale delirului de putere. Haosul este rutina lor de viață, iar fantomele subconștientului îi țin prizonieri în propria lor obsesie pentru putere.

Casandrele care îi manipulează ca pe niște păpuși din cârpă sunt cele Trei Surori Fatale, imaginate de regizoarea spectacolului, Silvia Costa. Tânăra regizoare, care a semnat și adaptarea scenică și scenografia, alături de Michele Taborelli, a gândit spectacolul extrem de original , conferindu-i mai ales o puternică dimensiune vizuală. Putem spune că scenografia este un personaj în sine, cameleonic, versatil, un alter ego al spectacolului. Se insinuează în text, face corp comun cu dramatizarea semnată de Simone Hatab.

Silvia Costa, absolventă de Arte Vizuale și Teatru la Universitatea din Veneția –  a lucrat timp de 16 ani cu marele regizor Romeo Castellucci – distinsă în  2022 cu ordinul Cavaler al  Artelor și Literelor- a avut curajul să monteze Macbeth într-un mod original și foarte expresiv. Merită un cuvânt de laudă și scenograful Michelle Taborelli, alcătuind cu Silvia Costa o echipă redutabilă. De altfel, întreaga echipă de creație merită aplauze – Camille Assaf, costume, Marco Giusti, light design și compozitorul Nicola Ratti. Trebuie precizat că spectacolul s-a jucat mai întâi  la Comedia Franceză  cu un mare succes de public, iar Teatrul Odeon, prin directorul său general, Emil Banea, a reușit să încheie un contract cu această instituție reper a Franței.

Pot spune că Silvia Costa a ales distribuția ideală. În rolul Macbeth, Mihai Smarandache, unul dintre cei mai apreciați actori ai Teatrului Odeon, creează un Macbeth pe care nu poți să-l uiți ușor. La început temător, ca mai apoi monstrul care zăcea în el să iasă cu forță la suprafață. Ioana Mărcoiu în rolul Lady Macbeth, transmite toată energia negativă a personajului însetat de sânge, care ajunge să se devoreze pe sine, comițând suicidul, când își pierde complet rațiunea. Generalii Duncan și Banquo , victimele cuplului Macbeth/Lady Macbeth, sunt interpretați în toată complexitatea lor de Adrian Titieni, respectiv tânărul actor Eduard Trifa.  Ioan Batinaș îi dă viață cu talent lui Macduff dușmanul lui Macbeth, singurul care scapă furiei lui.  Cele trei Surori Fatale, care în fapt sunt himerele cuplului de asasini, joacă foarte nuanțat fiecare apariție. Îi veți descoperi pe Sabrina Iașchevici, Vlad Bîrzanu și Meda Victor.

În lumea teatrului, se știe, reprezentarea piesei Macbeth aduce ghinion. E o prejudecată care circulă de multă vreme. Ei bine, trupa Teatrului Odeon a reușit să transforme ghinionul în succes.

Irina Budeanu

Foto Victor Oancea

Secvență din spectacolul Macbeth cu Mihai Smarandache și Eduard Trifa