Nimic nu poate exista, în afara vibrației Universului. Muzica e peste tot, chiar și acolo sau în mod special acolo, unde nu se aude niciun sunet. E doar tăcerea. De câte ori pot, mă apropii cu pași mărunți și delicați de balerină, cu piruete la marginea extazului, de originea universului, de marele Big Bang, Muzica. Renasc.

În această rubrică a blogului voi găzdui evenimente muzicale din toate genurile și registrele lirice, de la clasic, la manele, de la rock, la folk, de la Beethoven la Eminem, de la Kurt Cobain la Maria Tănase, de la Ovidiu Lipan Țăndărică la Foo Fighters. Deopotrivă, comentarii despre albume și CD-uri.

Și desigur, un popas mai mare la Festivalul Internațional George Enescu, care a debutat pe 28 august și s-a încheiat pe 26 septembrie.

Ce noroc, pe noi, că acest interval cosmic al muzicii create de oameni, instrumente ale Divinității, aici, pe pământul nostru complet ieșit din matcă, nu are cel puțin pe plaiurile dâmbovițene prea mulți specialiști în datul cu gura. Așa nici războaiele nu sunt prea dese și hienele se duc repede la culcare.

Această fereastră spre univers va comunica cu o alta, cea a Dansului, acolo, unde lucrurile mișunate, cum spunea Gigi Căciuleanu, citând-o pe poeta Gabriela Melinescu, ne aduc mai aproape de Icar, de visul de aur al umanității. Ce a fost mai întâi? Dansul sau mersul? O să aflăm împreună!