Pe un drum de țară. Între sate transilvănene, cu miros și arome de copilărie. E atât de frumos încât pare ireal. Răscruci, Bonțida, Sâmbra, Cristorel, nostalgie, tandrețe, amintiri dintr-un trecut inventat. La un moment dat opresc mașina, să salut o familie, să-i întreb de sănătate. Mai întâi vine bătrâna, mai apoi, nora și cei patru prichindei.

Sănătate să aveți! Unde vă este bărbatul casei?
Apăi, unde? La muncă.
Uf, ce greu trebuie să vă fie, zice bucureșteana din mine
Dar, ce doamnă există ceva pe lumea asta, care să nu fie obținut cu greutate? Doar aerul e ușor.

Mi-au rămas cuvintele astea în minte și îmi dau seama că e una dintre esențele înțelepciunii. Dacă aș citi zeci și zeci de tratate academice, o asemenea claritate și simplitate profundă a gândirii, ar fi aproape imposibil de găsit.
Iar, acum, în aceste luni, când viața e tot mai complicată, când am uitat sau nici măcar n-am știut să fim pur și simplu noi înșine, m-am tot îndoit, dilematică fiind genetic, persoană vaccinată, cu simțul civic la purtător, nu din convingere ci din datorie (datorie, un cuvânt perimat, din categoria contagioase din comunism), și am căzut pradă micronului virusat care a dat toată planeta peste cap. Și pe România, de mai multe ori, peste cap, până ce a rămas, fără…, pierdere, cred, ireversibilă.
Stau în pat, lucru cu desăvârșire străin mie, la ore dintre cele mai bizare, dimineața, prânz, seara și desigur, chiar și noaptea. Somnolență pe toate fronturile sau mai bine zis căderea în co-Vid.
Căderea în co-Vid, sintagma anului 2020 cu prelungire în 2021 & more?! Diagnostic nou în nomenclatorul medical, cu simptom principal sfârșeala (cum i se zice în popor, lipsei totale de energie).

Epoca de Aur e înlocuită cu succes de Epoca de Co-Vid, cu noile realități lingvistice. Iată, un domeniu câștigător al noii epoci.
Intrarea în Co-Vid, Instalarea în Co-Vid, Mutarea în Co-Vid, formule injurioase gen, covidul mă…, nu mă mai covidi și tu, lasă-mă în co-vidul meu sau Ieșirea din Co-Vid, Ieșire cu exit, the end, până la ieșirea la lumină, la o nouă viață.

Dar, pandemia cea mai pandemică (!) este cea a incompetenței, a prostiei, a Co-Vidului din clasa politică, netratabilă, nevaccinabilă.

Voi cei care intrați aici, în frumoasa țara săracă, cu opinii fixe și fixate în golul creierului despre pericolul ucigaș al vaccinării, despre conspirațiile mondiale, despre orice și nimic, lăsați orice Speranță…

Răzlețe covidate din Arestul la Domicliu, partea 1.