Ce este tinerețea? Un vis. Ce este iubirea? Conținutul visului (Søren Kirkegaard).
Este mottoul recentului film al lui Thomas Vinterberg, Another Round cu actorul fetiș al regizorilor danezi și nu numai, declarat cel mai sexy bărbat al Danemarcei de către revistele mondene, Mads Mikkelsen.
Un film care a înnebunit lumea cinefilelor și cinefililor, așa cum mai toate filmele lui Vinterberg (The Celebration, It s All About Love,The Hunt, Far from the Madding Crowd, The Commune) au făcut-o până acum
Dar, Another Round are ceva special, hipnotizant, magnetic. E ca atunci când ajungi pentru prima oară la Lisabona sau la Buenos Aires și simți că nu te mai poți desprinde din acele spații. Emoția care te cuprinde din primele momente, adrenalina care tot crește și serotonina care urcă la cote pe care niciun Cipralex nu-l poate induce în organism, sunt datorate deopotrivă fabulosului actor Mads Mikkelsen și regizorului Vinterberg.
De altfel, e pentru prima oară în viața mea de privitor și devorator de filme, când văd o peliculă de două ori, într-un interval de timp foarte scurt. Mai mult decât atât, precum sectanții, am racolat o grămadă de oameni să-l vizioneze.
E un film terapie, ca și cum ai fi întins pe canapeaua freudiană, fără să mai fie nevoie să te deplasezi la psihoterapeut. Un vârtej de viață, moarte, renaștere, disperare, tristețe, însingurare, nebunie, prietenie, alcool și iubire, care te ia pe sus, te zdruncină, te ridică și te coboară, fără să știi o clipă, dacă acest carusel se va opri vreodată.
Vinterberg pleacă în această aventură spirituală, de la un fenomen social, îngrijorător în Danemarca (în general, în țările nordice),consumul abuziv de alcool, atât printre adulți, cât și printre adolescenți. Patru profesori de la un colegiu danez hotărăsc să facă un experiment, plecând de la teoria conform căreia oamenii s-au născut cu un deficit de alcool în sânge și un consum moderat ne-ar deschide mințile și ne-ar relaxa. Aceasta ar fi scena generală. Dar, frumusețea, rafinamentul, vâlvătaia de emoții, sentimente care înconjoară fiecare scenă, fiecare apariție actoricească, te învăluie imediat. Aproape că nu poți sta pe scaun, în ritmul muzicii și versurilor formației Scarlet Pleasure (What a life, what a night, what a beautiful, beatiful life…), în ritmul bătăilor inimii care sunt pe punctul de a exploda. E un film senzorial, palpabil, vișceral, misterios, complicat și simplu totodată, pentru că aici în materia de celuloid urlă cu disperare, urlă cu iubire, urlă fără cuvinte, chiar Sensul Vieții și al Morții.
Vinterberg a gândit inițial acest scenariu pentru teatru, iar ideea i-a aparținut fetei lui Ida Maria Vinterberg. Și tot ea l-a îndemnat pe tatăl ei să-l transforme în film. De altfel, cele mai multe secvențe sunt filmate în colegiul Idei. Urma să joace și Ida în Another Round, dar la câteva zile după începerea filmărilor, ea a murit într-un tragic accident rutier, în Belgia. Filmul îi este dedicat.
Tulburător, bulversant, cum Another Round a căpătat atâta forță, atâta energie vitală, trecând prin Infern, prin Abis, prin Irațional, prin Absurd, prin Moarte.
Și ce actor mai potrivit – în rolul principal, Martin, profesorul de istorie – decât Mads Mikkelsen, actorul fenomen, care a trecut de mult granițele cinematografiei daneze. E atât de empatic, de natural, de uman, încât îți dorești asemenea eroinei din Trandafirul roșu din Cairo al lui Woody Allen, ca Mads Mikkelsen să coboare în sală, alături de public.
Da, apogeul filmului și al interpretării lui Mikkelsen, este în scena finală, care-ți taie respirația, în Dansul Jubilării Vieții, cu ochii lăcrimând de tristețe, după ce a trecut prin Dansul Morții.
Există un singur alt final de film în toată istoria cinematografiei, care te urcă în Cer și te coboară în Iad, cel din Zorba Grecul, cu Anthony Quinn pe plajă, dansând sirtaki.
Ce catastrofă frumoasă, ce disperare tandră , ce nebunie senină, ce forță fragilă, e această Viață a noastră pândită clipă de clipă de răsuflarea Morții.
După ce trăiești Another Round, nu ai cum să te duci direct acasă. Începi să hoinărești, fredonând cântecul What a Life, și în loc să mergi, dansezi.
Îți iei fața în mâini, simți nevoia să îmbrățișezi, un om, un copac, o floare, o pală de vânt, să bei până la ziuă, și să urli ca un dement, Viaaață!
P.S. Următorul articol va fi despre filmul lui Wes Anderson, The Franch Dispatch, din cadrul Retrospectivei Anonimul, la București