La sfârșitul lunii ianuarie (pe 27 ianuarie, Ziua Internațională de comemorare a victimelor Holocaustului), la sediul central Mihail Sadoveanu al Bibliotecii Metropolitane, a avut loc un eveniment deosebit: Memorie și destin -femeie artist în vremea Holocaustului -, un omagiu adus celebrei pianiste Clara Haskil.
Evenimentul a fost organizat de Asociația Femeilor Universitare, condusă de Roxana Petrescu, o organizație non-guvernamentală, apolitică, non-profit, care își propune printre altele, promovarea de companii de conștientizare, informare și apărare, pe plan național și internațional a drepturilor femeilor cu diplomă universitară.
Practic, Asociația (care inițial s-a numit Asociația Femeilor cu Diplomă Universitară) a fost înființată în 1921 și a avut-o ca președintă de onoare pe Regina Maria, fiind interzisă în perioada comunistă. Ca pasărea Phoenix, Asociația și-a reluat activitatea după 1990, la inițiativa doamnei Claude Robert din Franța. De remarcat faptul că Asociația Femeilor Universitare (AFU) a fot prima de acest tip din Europa de Est, afiliată la University Women of Europe.
Lăudabilă inițiativa AFU de a începe seria de evenimente cu un portret de suflet a Clarei Haskil, născută în București la finele secolului XIX, în 1895 și considerată de întreaga lume muzicală un geniu al pianului.
Avocat Tatiana Niculescu (membră a AFU) a evocat cu sensibilitate figura legendară a Clarei Haskil, dedicându-i cu mult talent și două poezii. A insistat asupra unicității ei, a faptului că deși s-a aflat sub vremuri potrivnice a reușit în ciuda fragilității și a bolilor să acceadă la cele mai înalte standarde ale muzicii clasice. Interpreta ca nimeni alta piesele lui Mozart, Beethoven, Schumann și Scarlatti. După ce și-a încheiat studiile la Conservatorul din Paris, la clasa profesorului Alfred Cortot, a început să cânte alături de Pablo Casals, Dinu Lipatti, George Enescu. În anii celui de-al Doilea Război Mondial, din cauza persecuțiilor rasiale a părăsit România și a plecat în Franța, unde n-a stat mult și s-a refugiat în Elveția, la Vevey (de altfel cel mai mare concurs de pian de la Vevey îi poartă numele), unde a reușit să se naturalizeze. Adevărata ei carieră a explodat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, când din 1945 și până în 1960 (anul morții sale, într-un accident stupid) a strălucit pe toate podiumurile lumii. A primit cea mai înaltă distincție Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare.
Foarte inspirată a fost alegerea unor video proiecții din filmul documentar realizat în 2017 de Televiziunea Elvețiană, Clara Haskil, misterul interpretei
Roxana Petrescu, președinta AFU, a subliniat prietenia de poveste dintre Clara Haskil și Dinu Lipatti, de pe urma cărora a rămas o corespondență extrem de prețioasă.
Dinu Lipatti spunea despre ea că este însumarea perfecțiunii pe pământ. Bunul ei prieten, Charlie Chaplin declara că a cunoscut în viața lui trei genii: Clara Haskil, Einstein și Winston Churcill.
Nimeni nu interpreta ca ea Mozart. Când atingea clapele simțeai că un înger se coboară pe pământ. Era frumusețea în stare pură.
La finele acestei serate încântătoare, pianistul Tudor Scripcariu a interpretat la pian cu mult rafinament Nocturna de Dinu Lipatti oferită ca dar muzical pentru Clara Haskil.
Clara Haskil s-a ridicat deasupra vremurilor potrivnice, a fost o femeie extrem de curajoasă chiar dacă era vulnerabilă și bolnăvicioasă. Muzica i-a dat sens și a bucurat cu interpretările ei mii și mii de melomani.
Lăudabilă inițiativa AFU de a aduce un omagiu geniului muzical al Clarei Haskil.
Irina Budeanu
Foto: Participanții de la evenimentul dedicat Clarei Haskil